Malocluzia este o aliniere proasta a dintilor si/sau o relatie anormala intre dintii celor doua arcade dentare. Cei mai multi oameni au un grad de malocluzie desi nu este atat de severa cat sa necesite tratament. Cei care au o malocluzie severa pot necesita terapie ortodontica sau chiar interventie chirurgicala pentru a corecta problema. Corectia malocluziei poate reduce riscul de carii dentare si ajuta la ameliorarea presiunii excessive asupra articulatiei temporomandibulare. Tratamentul ortodontic este folosit si pentru a alinia dintii din motive estetice. Malocluzia poate fi cuplata cu dizarmoniile scheletice ale fetei in care relatia dintre mandibula superioara si cea inferioara nu sunt apropiate. In aceste cazuri problema este de obicei derivata din dizarmoniile scheletice.
Malocluzia este aliniamentul anormal al dintilor sau a maxilarelor superior si inferior care previne inchiderea corecta a gurii. Daca dintii nu sunt aliniati corect se pune presiune crescuta asupra lor facindu-i predispusi la fractura si carii. Malocluzia poate face muscatura, mestecatul sau vorbitul dificil.
Malocluziile pot fi impartite mai ales in trei tipuri in functie de relatia sagitala a dintilor si maxilarelor prin metoda de clasificare Angle. Totusi sunt si conditii precum dintii aglomerati care nu se incadreaza in aceasta clasificare.
Dupa pierderea sau inlaturarea unui dinte miscarea dintilor restanti poate fi prevenita cu proteze sau alte dispozitive ortodontice. O data ce dintii sunt aliniati corect iar aparatul inlaturat, persoana trebuie sa poarte in continuare o gutiera noaptea pentru 2-3 ani, pentru a mentine pozitia dintilor.
Malocluzia poate fi corectata intr-un numar diferit de modalitati. Dintii pot fi realiniati prin aplicarea de forta continua usoara prin folosirea unui dispozitiv ortodontic. Ocazional acestea nu sunt suficiente, fiind indicata interventia chirurgicala.
Patogenie si cauze
O cauza comuna de malocluzie este disproportia dintre marimea mandibulei si a maxilarului. Aceste diferente pot rezulta in incalecarea dintilor si o muscatura anormala. O alta cauza este pierderea unuia sau mai multor dinti. Cand se pierde un dinte, dintii din apropiere tind sa se deplaseze in spatiul nou disponibil, modificindu-si aliniamentul. Cauze mai putin frecvente ale malocluziei cuprind aliniamentul gresit al unei fracturi de mandibula, suptul degetului dupa varsta de 4 ani, tumorile gurii sau maxilarului. Malocluzia poate avea o componenta ereditara.
Semne si simptome
Ocluzia se refera la aliniamentul dentar si la modul in care dintii superiori si inferiori se intalnesc. Ideal dintii superiori aluneca usor putin inaintea celor inferiori. Aliniamentul corect al dintilor previne protruzia limbii, buzelor si a obrajilor din zona de muscatura. Daca dintii au malocluzie se plaseaza forta anormala pe acestia, determinind aparitia de fracturi sau pierderea dintilor.
La inceput conditia nu determina nici un simptom. Eventual poate determina fractura dintilor datorita presiunii. Malocluziile severe pot determina dificultate sau disconfort la muscat sau mestecat, cat si tulburari ale vorbitului. Malocluziile care previn accesul total la o igiena orala adecvata pot creste riscul de carii si boli gingivale. Conditia poate fi identificata de dentist la un consult dentar.
Clasificarea Angle
Edward Angle care este considerat parintele ortodontiei moderne si a fost primul care a clasificat malocluziile. El si-a bazat clasificarea pe pozitia relativa a primului molar al maxilarului. Dupa Angle cuspa mezobucala a primului molar superior trebuie sa se odihneasca pe cuspa meziobucala a primului molar mandibular. Dintii trebuie sa se potriveasca intr-o linie de ocluzie care sa formeze o curba neteda prin fosele centrale a primului molar mandibular si prin cuspele bucale si marginile incizorilor mandibulei. Orice forma de variatie determina malocluzie.
Clasa I: neutrocluzia in care relatia molarului este normal in ocluzie dar restul dintilor au problem de spatiere, aglomerare, sub sau supraeruptie.
Clasa II: distocluzia sau retrognatismul, in aceasta situatie molarii superiori nu sunt plasati in groapa mezobucala ci anterior ei. Cuspele mezobucale se odihnesc intre primul molar amndibular si premolarul doi. Exista doua subtipuri:
- clasa II diviziunea 1: relatia dintre molari este precum in clasa II iar dintii anteriori sunt protruzionati
- clasa II diviziunea 2: relatia dintre molari este clasa II dar cei centrali sunt protruzionati posterior iar cei laterali incaleca pe cei centrali.
Clasa III: meziocluzia sau prognatismul apare cind dintii inferiori din fata sunt mai proeminenti decat cei superiori. In acest caz pacientul are o mandibula mare sau un os maxilar scurt.
- See more at: http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/malocluzia-dentara#sthash.1LBAdC2t.dpuf
